Traversând munții Almăjului de la sud la nord
Crossing the Almăj mountains from south to north
Suntem în plină primăvară și natura ne îmbie cu parfumul inconfundabil
al florilor și explozia de culori. Așa că într-o zi senină de sâmbătă, 7 mai
2022, pornim la drum. 
Vrem să traversăm cu autoturismul munții Almăjului, de la sud spre nord,
adică urcând de la Dunăre și coborând spre valea Almăjului. Am mai avut o
tentativă de acest fel în anul 2014, când am pornit din comuna Eftimie Murgu în
sus, dar n-am mai reușit să coborâm spre malul Dunării (vezi articolul Trei zile, trei obiective - cascada Moceriș, morile de la
Rudaria și Lacul Dracului). 
De data aceasta pornim cu un Duster de la malul Dunării, din comuna
Eșelnița. La ieșirea din localitate în direcția municipiului Orșova, părăsim
șoseaua DN 57 și ieșim în stânga pe un drum pietruit. La început drumul se ține
de firul râului Eșelnița. Pentru că deja e trecut de ora 11, umbra pădurii ne
oferă o gură de aer mai răcoros în căldura dogoritoare. 
Înaintăm la umbra pădurii circa o oră și jumătate, după care începem să
urcăm. În spatele nostru se întind culmile înverzite, brăzdate pe alocuri de
văi adânci. 
După circa 2 ore ajungem la altitudinea de o mie de metri, unde ne
întâmpină un crater negricios pe fundul căruia băltește apa. Sunt urmele
exploatării miniere Pregheda, o carieră de cărbune privată. Nici urmă însă de
utilaje sau muncitori. Se pare că exploatarea a fost abandonată. 
După încă o jumătate de oră oprim într-o poiană. La marginea poienii deslușim
stâna Rudărica, oile însă nu sunt prezente și nici câinii. Printre copaci se
odihnesc câțiva oameni, alături de mașini de teren și tractoare. Nu par să fie
turiști. Mai degrabă sunt localnici veniți din Eftimie Murgu. Totuși, trece pe
lângă noi o motocicletă de teren și un ATV. Aici undeva trecem din județul
Mehedinți în Caraș-Severin. 
Părăsim poiana în timp ce în dreapta noastră apare vârful Svinecea Mare
(1.224 m), împădurit aproape în întregime. Este altitudinea maximă a munților
Almăj. 
Acum coborâm încet pe un drum forestier prăpădit, ca să ajungem în valea
Almăjului. La un moment dat apare în stânga drumului firul de apă al râului
Rudăria. La ora 15 trecem pe lângă cantonul silvic Halânga și imediat drumul
devine asfaltat. 
La 15:30 suntem pa prima moară de apă din Rezervația naturală Cheile
Rudăriei, Moara de la Tunel (apa vine la moară printr-un tunel săpat în
stâncă). 
Dacă noi am fost aici în luna iulie a anului 2014 (vezi articolul
menționat mai sus), în toamna aceluiași an toate morile de aici au fost serios
avariate sau chiar distruse de inundații. Guvernanții de la centru nu s-au
sinchisit de acest lucru. Din fericire însă în anii 2000-2001 Asociația Acasă
în Banat și Fundația Orange împreună cu câțiva voluntari au reparat și
reconstruit morile distruse. 
Multe din aceste mori sunt încă funcționale, adică se macină aici porumb
și grâu și se obține făină. Găsim aici 22 de mori, fiecare cu numele ei, 9 sunt
situate în cheile Rudăriei, iar celelalte 13 chiar în localitatea Eftimie Murgu
(până în 1970 cunoscută sub numele de Rudăria): Moara de la Tunel, Roșoanea,
Viloanea, Îndărătnica dintre Râuri, Bâțolea, Trăiloanea, Îndărătnica de la
Perete, Pățoanea, Prundulea, Popeasca, Firiz, Hămbăroanea, Firizoanea, Vămulea,
Maxinoanea, Micloșoanea, Brușoanea, Băniana, Lăiața, Vlăgioanea, Podul Ilochii
și Moara din Țarină. Toate morile de aici au o roată metalică dispusă pe
verticală. 
Unele mori sunt deschise. Lângă ele veghează câte un om, alături de
produse tradiționale scoase la vânzare: miere, siropuri, trăistuțe... Cumpărăm
un borcan cu miere de mană, care conține foarte multe minerale. 
La moara Trăiloanea se găsește de cumpărat făină de grâu și de porumb
proaspăt măcinată. Moara Firiz de la intrare în localitate măcinatul grăunțelor
este în toi. Suntem invitați să venim și vara ca să bem o socată preparată pe
loc. 
Admirăm tumultul apelor care pun în mișcare tot mecanismul simplu, dar
eficient al morilor. Trecem și pe la morile din localitate. Fiecare dintre ele
are farmecul ei unic. 
Soarele se îndreaptă spre apus și e vremea să ne întoarcem acasă. Ieșim
la șoseaua DN 57B de pe valea Almăjului, iar din pasul Ciregău (320 m), la
coborâre spre Plugova, surprindem imaginea idilică a vârfului Arjana (1.511 m). 
A fost o zi plină de emoții și idei creative. De la ieșirea din Eșelnița
până la începutul asfaltului din cheile Rudăriei am făcut 42 de km. O distanță
nu prea mare, dar care necesită mai mult timp pentru a fi străbătută cu bine. Am
văzut cu ochii noștri cum activitatea omului poate să aibă consecințe rele
(dezastrul de la fosta exploatare minieră Pregheda) sau bune (morile restaurate
de pe râul Rudăria). 
Suntem în plină primăvară și natura ne îmbie cu parfumul inconfundabil
al florilor și explozia de culori. Așa că într-o zi senină de sâmbătă, 7 mai
2022, pornim la drum.
Vrem să traversăm cu autoturismul munții Almăjului, de la sud spre nord,
adică urcând de la Dunăre și coborând spre valea Almăjului. Am mai avut o
tentativă de acest fel în anul 2014, când am pornit din comuna Eftimie Murgu în
sus, dar n-am mai reușit să coborâm spre malul Dunării (vezi articolul Trei zile, trei obiective - cascada Moceriș, morile de la
Rudaria și Lacul Dracului).
De data aceasta pornim cu un Duster de la malul Dunării, din comuna Eșelnița. La ieșirea din localitate în direcția municipiului Orșova, părăsim șoseaua DN 57 și ieșim în stânga pe un drum pietruit. La început drumul se ține de firul râului Eșelnița. Pentru că deja e trecut de ora 11, umbra pădurii ne oferă o gură de aer mai răcoros în căldura dogoritoare.
Înaintăm la umbra pădurii circa o oră și jumătate, după care începem să
urcăm. În spatele nostru se întind culmile înverzite, brăzdate pe alocuri de
văi adânci.
După circa 2 ore ajungem la altitudinea de o mie de metri, unde ne
întâmpină un crater negricios pe fundul căruia băltește apa. Sunt urmele
exploatării miniere Pregheda, o carieră de cărbune privată. Nici urmă însă de
utilaje sau muncitori. Se pare că exploatarea a fost abandonată.
După încă o jumătate de oră oprim într-o poiană. La marginea poienii deslușim
stâna Rudărica, oile însă nu sunt prezente și nici câinii. Printre copaci se
odihnesc câțiva oameni, alături de mașini de teren și tractoare. Nu par să fie
turiști. Mai degrabă sunt localnici veniți din Eftimie Murgu. Totuși, trece pe
lângă noi o motocicletă de teren și un ATV. Aici undeva trecem din județul
Mehedinți în Caraș-Severin.
Părăsim poiana în timp ce în dreapta noastră apare vârful Svinecea Mare (1.224 m), împădurit aproape în întregime. Este altitudinea maximă a munților Almăj.
Acum coborâm încet pe un drum forestier prăpădit, ca să ajungem în valea Almăjului. La un moment dat apare în stânga drumului firul de apă al râului Rudăria. La ora 15 trecem pe lângă cantonul silvic Halânga și imediat drumul devine asfaltat.
La 15:30 suntem pa prima moară de apă din Rezervația naturală Cheile Rudăriei, Moara de la Tunel (apa vine la moară printr-un tunel săpat în stâncă).
Dacă noi am fost aici în luna iulie a anului 2014 (vezi articolul menționat mai sus), în toamna aceluiași an toate morile de aici au fost serios avariate sau chiar distruse de inundații. Guvernanții de la centru nu s-au sinchisit de acest lucru. Din fericire însă în anii 2000-2001 Asociația Acasă în Banat și Fundația Orange împreună cu câțiva voluntari au reparat și reconstruit morile distruse.
Multe din aceste mori sunt încă funcționale, adică se macină aici porumb și grâu și se obține făină. Găsim aici 22 de mori, fiecare cu numele ei, 9 sunt situate în cheile Rudăriei, iar celelalte 13 chiar în localitatea Eftimie Murgu (până în 1970 cunoscută sub numele de Rudăria): Moara de la Tunel, Roșoanea, Viloanea, Îndărătnica dintre Râuri, Bâțolea, Trăiloanea, Îndărătnica de la Perete, Pățoanea, Prundulea, Popeasca, Firiz, Hămbăroanea, Firizoanea, Vămulea, Maxinoanea, Micloșoanea, Brușoanea, Băniana, Lăiața, Vlăgioanea, Podul Ilochii și Moara din Țarină. Toate morile de aici au o roată metalică dispusă pe verticală.
Unele mori sunt deschise. Lângă ele veghează câte un om, alături de produse tradiționale scoase la vânzare: miere, siropuri, trăistuțe... Cumpărăm un borcan cu miere de mană, care conține foarte multe minerale.
La moara Trăiloanea se găsește de cumpărat făină de grâu și de porumb proaspăt măcinată. Moara Firiz de la intrare în localitate măcinatul grăunțelor este în toi. Suntem invitați să venim și vara ca să bem o socată preparată pe loc.
Admirăm tumultul apelor care pun în mișcare tot mecanismul simplu, dar eficient al morilor. Trecem și pe la morile din localitate. Fiecare dintre ele are farmecul ei unic.
Soarele se îndreaptă spre apus și e vremea să ne întoarcem acasă. Ieșim
la șoseaua DN 57B de pe valea Almăjului, iar din pasul Ciregău (320 m), la
coborâre spre Plugova, surprindem imaginea idilică a vârfului Arjana (1.511 m).
A fost o zi plină de emoții și idei creative. De la ieșirea din Eșelnița până la începutul asfaltului din cheile Rudăriei am făcut 42 de km. O distanță nu prea mare, dar care necesită mai mult timp pentru a fi străbătută cu bine. Am văzut cu ochii noștri cum activitatea omului poate să aibă consecințe rele (dezastrul de la fosta exploatare minieră Pregheda) sau bune (morile restaurate de pe râul Rudăria).
