La câțiva pași de Reșița...
A few steps from Reșița...
După două zile de ploaie şi vreme închisă de toamnă autentică, zărim în
sfârşit soarele pe cer. Îşi face loc cu greu printre norii dolofani şi
încruntaţi. Suntem hotărâţi să ieşim în natură şi să fugim de zdrăngănitul muzical
persistent ce se scurge dinspre parcul Tricolorului. În parc s-au instalat
începând de miercuri tot felul de comercianţi cu tot felul de maşinării şi
tentaţii culinare, fiind acum pregătiţi să uşureze buzunarele oamenilor. Nu
putem să plecăm de dimineaţă datorită fiemei de cablu tv, telefonie şi
internet, care a promis că vine să remedieze problemele apărute la internet şi
telefon. Dar... să promiţi e una şi să faci e alta! La ora 13 plecăm din oraş,
sătui să mai aşteptăm apariţia depanatorilor.
Intrăm pe drumul ce ne duce spre Ţerova. În localitatea Ţerova ne strecurăm printre puzderia de maşini împodobite de nuntă, dar nu reuşim să ne încadrăm pe drumul ce ne-ar conduce spre localitatea Bratova. Prin urmare, ne întoarcem la centura municipiului Reşiţa şi începem să urcăm în direcţia comunei Târnova. Asfaltul arată de parcă ar fi bombardat! În vârful dealului oprim şi urcăm uşor câţiva paşi spre dreapta. Ne rotim privirile în jurul nostru. Jocurile de lumini şi umbre create de norii închişi şi lumina soarelui ne ajută la fotografiat. Pădurea situată dicolo de şoseaua ce şerpuieşte spre capătul barajului Secu este încă verde. Este însă verdele închis al pădurii obosite, ce-și așteaptă odihna. Dar iarba de pe dealurile golaşe de pe partea noastră este deja îngălbenită. Porţiunile cu ferigă uscată etalează pete de maro închis.
După câteva serpentine apar pe marginea drumului mai multe case şi noi începem să coborâm. Ieşim de pe asfaltul ciuruit şi virăm la dreapta pe un drum îngust, străjuit de case şi livezi cu pomi fructiferi. Înaintăm cu maşina încet, fericiţi că am scăpat de gropile din asfaltul distrus. După circa un km oprim în vârful unui deal, lângă o epavă ruginită, care a fost cândva un autoturism Dacia. În stânga drumului, într-o curte, un om gospodar se pregăteşte pentru iarnă şi taie o stivă de lemne cu drujba. Coborâm câţiva metri pe panta dealului şi zărim o mică porţiune din apele barajului Secu. De fapt, acesta a şi fost scopul nostru pentru ziua de astăzi: să admirăm barajul Secu de pe aceste dealuri. Bineînţeles că am mai fost pe malul acesui lac, dar întotdeauna pe partea cealaltă, pe unde este şi şoseaua. Nu am văzut însă niciodată lacul din această perspectivă, de sus.
Mai mergem puţin cu maşina pe drum şi la un moment dat ne oprim. Drumul este plin de argilă. Am putea să ne împotmolim. Tocmai de aceea lăsăm maşina pe iarbă, la marginea drumului, şi ne continuăm aventura pe jos. Într-adevăr, drumul este moale. După încă un km de mers pe jos trecem pe lângă o casă aşezată în dreapta, pe povârnişul unui deal. Un gospodar însoţit de câţiva câini adună în vale fructele căzute. Puţin mai încolo, în stânga, la o distanţă apreciabilă, o turmă mică de oi este îmgrămădită într-un staul. Tot în stânga, în plan îndepărtat, se disting casele din Târnova şi extremitate vestică a munţilor Semenic. Soarele jucăuş luminează câte o porţiune din aceste povârnişuri. În dreapta însă, dincolo de barajul Secu, spre staţiunea Semenic, cerul este asaltat de nori grei şi negri. Printre ceţurile tomnatice se zăresc vag câteva culmi împădurite.
Urcăm în vârful dealului îmbrăcat în iarbă uscată, apoi coborâm câţiva
metri spre valea unde bănuim că se întinde barajul Secu. Bănuiala ni se adevereşte.
În faţa noastră se desfăşoară în vale
apele lacului Secu în toată splendoarea lor. În amonte lacul face o cotitură
spre dreapta şi se ascunde. Apa reflectă verdele închis al pădurii
înconjurătoare. Malul opus a lacului este franjurat de numeroase golfuleţe şi
peninsuliţe. Se văd şi doi pescari şezând pe malul apei şi observând mişcările
peştilor. La limita apei iese în evidenţă o linie galbenă. Într-un cuvânt:
frumos! De pe partea noastră coboară spre lac mai multe culmi, în partea de sus
golaşe, iar jos împodobite cu o fâşie de pădure.
Ne întoarcem la maşină şi ieşim la şosea. Aceeaşi şosea bombardată! Coborâm spre comuna Târnova. Încet. Înainte de a ajunge în centrul comunei, mai multe indicatoare, postate din loc în loc, ne îndrumă spre Centrul de Informare Turistică. Vrem să vedem şi noi minunea! Se pare însă că Centrul de Informare Turistică, aflat în centru, vizavi de poliţie, nu este funcţional. Alţi bani aruncaţi pe apa sâmbetei!
La ieşire din Târnova ne întâmpină un drum proaspăt asfaltat. Plăcută surpriză! Doar că asfaltul proaspăt turmat este cam îngust; abia se pot strecura două maşini mici care se întâlnesc pe traseu. La intrare în comuna Soceni asfaltul proaspăt se termină. N-a durat prea mult minunea! Trecem prin Soceni, ocolind gropile şi şanţurile şi ieşim la DN 58. De aici ne îndreptăm spre Reşiţa.
Am avut parte de o zi răcoroasă, tocmai bună de drumeţie. Jocurile de lumini și umbre, cu soarele jucându-se cu noi de-a v-aţi ascunselea, ne-au însoţit tot timpul. A fost o incursiune în natură foarte scurtă, dar suficietă pentru a ne limpezi mintea. Uneori e nevoie doar de schimbarea perspectivei pentru a vedea lucrurile într-o lumină mai bună şi mai optimistă!
